Din nou cei 300

Am rămas dator cu nişte completări. Cu siguranţă că titlul postării anterioare v-a dus cu gândul la cei 300 de spartani care s-au opus persanilor conduşi de Xerxe, la Termopile. În parte aţi avut dreptate. Pe lângă ei, aş vrea să-i amintesc pe cei 300 de luptători ai lui Ghedeon care au luptat împotriva madianiţilor la Valea Isreel. Grozavi oameni, cu toţii. Dar aceste cete au fost aşa de diferite. Şi diferit le-a fost şi sfârşitul.

Istoria spune că Ghedeon şi-a dus bătălia în anul 1162 î.Hr., iar Leonidas în 480 î.Hr.. Diferenţele sunt uriaşe. Cred că singurele similarităţi, cel puţin aparente, sunt numărul luptătorilor şi cauza pentru care au luptat. Câte 300 de oameni au luptat pentru libertate. Suficiente motive pentru a aborda istoria lor în mod critic, totuşi.

Atât evreii cât şi spartanii trăiau în apostazie. Baal şi Astarteea de o parte, Artemis de cealaltă. Însă în timp ce copiii israeliţilor se năşteau într-o lume de asupriţi, aproape în sclavie, spartanii îşi făceau intrarea într-o societate dominatoare. Forţa pe care o aveau, ca naţiune, i-a pus în fruntea civilizaţiilor elene din acea vreme.

Social, cele doua grupuri au fost foarte diferite. Unii, deşi aveau promisiunile unei vieţi cu lapte şi miere, se complăceau într-o stare de subjugare ciclică. Ceilalţi nu aveau nimic decât ambiţia de a fi cei mai buni şi mai puternici. Se pare că ajungi ceea ce îţi doreşti, cu sau fără prorociile aferente. Sau, dacă nu le ai, le fabrici (vezi Oracolul din Delphi). Oamenii au trăit cam în felul în care au vrut ei, dintotdeauna. Asta e frumuseţea liberului arbitru lăsat de Dumnezeu. Dar sfârşitul lor ... ei bine, hai să-l vedem.

"Hear your fate, O dwellers in Sparta of the wide spaces;
Either your famed, great town must be sacked by Perseus' sons,
Or, if that be not, the whole land of Lacedaemon
Shall mourn the death of a king of the house of Heracles,
For not the strength of lions or of bulls shall hold him,
Strength against strength; for he has the power of Zeus,
And will not be checked till one of these two he has consumed."

(profeţia Oracolului din Delphi pentru Regele Leonidas)

Două bătălii extrem de importante pentru aceste naţiuni. Evreii mureau deja de foame, şi nu erau asupriţi decât de şapte ani. Spartanii priveau cum Imperiul Persan se îndreaptă spre ei să-i înghită, să-i facă să dispară de pe faţa pământului. Perspective sumbre de ambele părţi. Singura soluţie a fost războiul.

Ce e comic în cazul evreilor e faptul că ei nici măcar nu au vrut să lupte, ca naţiune. Răscoala nu a pornit de la conducători. Erau prea corupţi? Existau măcar? Biblia spune prea puţine ca să ne dăm seama. Au fost împinşi de la spate de către Yehova. Erau leneşi. Mentalitate de rataţi, de pierzători. Oameni resemnaţi, fără speranţă, fără vreo perspectivă pentru viitor. Cam în felul în care trăiau şi românii înainte de revoluţia din '89. A trebuit ca Îngerul Domnului să coboare şi să convingă personal pe unul dintre ei ca să-i mobilizeze. Frumuseţea alegerii stă în faptul că Dumnezeu a promovat un om cum nu se putea mai reprezentativ pentru starea naţiunii. Aşa cum îl vedem pe Ghedeon aşa era şi Israel între celelalte popoare.

Spartanii sunt, într-un fel, la polul opus. Au luptat împotriva profeţiilor. Atât de mult şi-au dorit libertatea încât s-au dus la moarte sigură, alegând să facă asta decât să rămână robii Persiei. Leonidas a fost, în acest caz, cel mai bun reprezentant al mentalului colectiv spartan. Şi acest lucru ar trebui să ne vorbească nouă despre conducătorii pe care ni-i dorim, fie spirituali, fie oameni de stat. Avem ceea ce suntem.

Astăzi aş vrea să ne gîndim puţin la asta, la felul în care trăim. La ceea ce aşteptăm de la viaţă. Spiritual vorbind suntem ameninţaţi de mari pericole, din orice religie am face parte. Până şi ateii ar trebui să se simtă încolţiţi de nebunia religiilor orientale, a mormonismului, a tuturor ereziilor care devastează lumea creştină, a războiului sfânt purtat de islam, ş.a.m.d.. Unde vrem să ajungem, până la urmă? De ce stăm pe loc de atâta vreme? De ce nu există progres, schimbare?

"Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

(Îngerul Domnului către Ghedeon, Judecători cap. 6 vers. 14)

Bună dimineaţa!

P.S. Mâine vom continua cu istoria lui Ghedeon şi a lui Leonidas, căutând să învăţăm şi noi cum să luptăm.