Postări
(Isus Cristos, Ev. după Matei, cap. 6 vers. 34)
Se pare că cel mai potrivit moment în care cineva poate citi versetul de mai sus, sau altele care exprimă aceeaşi idee, este în ziua de după. Ce este ziua de după? Este ziua în care îngrijorările au trecut pentru că problemele s-au rezolvat. Îndemnul lui Isus se transformă într-un Ţi-am spus Eu! venit din partea lui Dumnezeu.
De ce spun că e mai potrivit să îţi iasă în cale versetul în ziua de după? Pentru că noi nu apreciem lucrurile la adevărata lor valoare decât atunci când ni se aruncă în ochi asta. Atunci când suntem forţaţi să spunem într-adevăr sau ai avut dreptate. Suntem tentaţi să credem că totul depinde de noi, de felul nostru de abordare a problemelor. E adevărat că în mare măsură suntem responsabili de astea şi e bine să ne asumăm responsabilitatea. Însă, ca să ma fac şi mai bine înţeles, deci de dragul argumentului, şi Dumnezeu e responsabil. De ce îndraznesc să-I arog ceva lui Dumnezeu?
Pentru că El e credincios legămintelor făcute. Pentru că nu se schimbă, pentru că are puterea de a face totul, pentru că ceea ce promite este parte din măreţul Său plan, deci trebuie să fie bun. Pentru că are mare grijă de noi, de oameni. Pentru că Îi face plăcere să te pui în mâna Lui. Pentru că te iubeşte ca un tată. Pentru că este un Rege drept care nu uită pe nimeni.
Nu te îngrijora! Trăieşte-ţi viaţa astăzi şi fă tot ce trebuie acum. Mâine vor fi multe altele de făcut şi spus. Dar dacă te îngrijorezi astăzi îţi ocupi timpul cu ... îngrijorări. Randamentul scade. Eficienţa scade. Rezultatul e mai slab.
revenim cu update-uri ...
2 comentarii:
...ingrijorarea?! dupa mine este aceea parte in care Isus e in noi, dar noi nu suntem in EL. Si de multe ori spunem "...numai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine..."
dar noi oare traim in acele momente de ingrijorare in EL? sau il lasam singur? sa ne ajuti Tu, TATA, ca in orice faem sa putem sa te slavim, acum si in veci de veci...ziua dde maine nu e a noastra, dar daca am primit azi una, nu avem altceva mai bun de facut decat sa-i multumim si sa ne bucuram cu EL de ea... sa fim credinciosi legamantului facut (renunt la lume, dar nu la ISUS, "toata viata mea")
Mi-ar plăcea să pot face asta în totalitate. Oricât de mult m-aş ascunde după cuvinte pline de demnitate şi înţelepciune trebuie să recunosc, până la urmă, că nu îmi e deloc uşor să mă las în mâna Domnului. Nu pentru că teoretic nu aş ştii cât de mult bine ar decurge din asta, ci pentru că practic îmi e foarte greu să accept că nu pot face totul prin puterile mele. E şi puţină mândrie implicată şi cred că mai am de lucru la punerea în practică a credinţei. Dar până atunci nu strică să ne indemnăm unii pe alţii la fapte bune. Sănătate, dragă Anonimule!
Trimiteți un comentariu