Martorii lui Isus

"Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui."

(ap. Petru, Faptele Apostolilor cap. 2 vers. 32)

A fi martor într-o instanţă de judecată îţi aduce o responsabilitate imensă. Trebuie să spui totul aşa cum ai văzut şi ai auzit. Faci toate astea sub jurământul cu mâna pe Biblie. Atunci când se cere cuiva să fie martor acest lucru se face de cele mai multe ori  bazat pe faptul că mărturia respectivă cântăreşte în găsirea adevărului şi în restabilirea ordinii. Nu se va cere niciodată o mărturie din partea cuiva care nu are legătură cu procesul în cauză sau din partea cuiva care nu are un cuvânt credibil în faţa instanţei de judecată. Ca să legăm puţin lucrurile cu cele de ieri, prin mărturie se caută ceva relevant în speţa dezbătută.

Un creştin e martor  în fiecare zi. Din momentul legământului naşterii din nou şi până când Dumnezeu ne cheamă acasă, Îi suntem martori în faţa lumii. Ni se cere socoteală despre cele auzite şi văzute. Presiunea asupra noastră e mare pentru că, la scară micro, rezultatul procesului depinde în mare măsură de noi. Acesta e provocarea: să fim martorii lui Isus. Şi n-ar trebui să fie prea greu din moment ce ştim aşa de bine că e viu. Doar e Avocatul nostru într-un alt proces, cel al curăţirii noastre înaintea lui Dumnezeu.

Bună dimineaţa!