Postări
(Isus Cristos şi David, Psalmul 40 vers. 17)
Am putea aborda psalmul 40 din cel puţin două perspective: prima, cea a lui David, autorul scrierii. A doua, cea a lui Isus Cristos, autorul inspiraţiei. Sunt câteva texte între psalmi despre care teologii spun că sunt cuvintele Mântuitorului, venite cu secole înainte, rostite de oameni prin Duhul Sfânt. Psalmul 40 intră şi el în categoria psalmilor profetici.
Haideţi să luăm lucrurile în ordine.
David: cioban, războinic, soţ, tată, împărat. Sărac? Poate că da în unele perioade din viaţă. Lipsit? Categoric! Câtă vreme a fost cioban a fost lipsit de respect şi atenţie (citiţi episodul ungerii lui ca împărat). Ca războinic nu a avut parte de pace niciodată. Când nu era implicat în vreun război fugea să-şi scape viaţa din cauza problemelor interne. Soţia l-a dispreţuit atunci când el era sincer şi vulnerabil. Şi-a îngropat patru dintre copii. Ca împărat s-a luptat să păstreze ceea ce a câştigat prin lupte, chiar dacă tronul i-a fost ameninţat uneori de propria familie.
Oare reuşim să ne dăm seama de perspectiva din care acest om aduce atâtea laude Domnului? Putem să realizăm de unde îşi capătă încrederea în acest Dumnezeu care aparent nu îi face prea mult bine?
Acum, dacă e să abordăm lucrurile din perspectiva Domnului Isus Cristos, autorul de facto al acestui psalm, nu vreau să amintesc decât faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om. Omul Isus Cristos scrie aici.
Singura concluzie pe care o pot trage e că oricine ai fi, oricât de jos sau de sus pe scara socială, oricât de strânsă ar fi relaţia ta cu Dumnezeu, atât timp cât trăieşti ca om pe acest pământ ai nevoie de ajutorul şi izbăvirea lui Dumnezeu. Nu poţi fără ele. Singura ta speranţă e în promptitudinea cu care Dumnezeu îşi duce la îndeplinire promisiunile.
Bună dimineaţa!
3 comentarii:
...si inca ce promisiunii, dar vezi tu ca pentru fiecare promisiune Dumnezeu are si o "cerere", daca o pot numi asa, ca doar al Lui suntem si poate sa ne faca tot ce vrea, dar multumim ca prin dragostea sangelui curs pe Golgota ne face numai bine, chiar daca nu meritam.David, chiar daca uni il acuza pentru pacatul cu Batseba, eu il slavesc pe Dumnezeu pentru asta. sti de ce? pentru ca a pacatuit, dar nu a ramas in pacat (a suferit un an, nu avea pace, nu lauda pe Domnul) dar si-a recunoscut pacatul si s-a intors, a luat-o de la inceput si imi place cum zice "... si curata-ma de pacatul meu...", de pacat nu de toata viata, pentru ca a facut si fapte bune.si apoi punctul culminant, incearca din nou urcarea pe munte "...atunci voi invata caile Tale...", nu se lasa ca altii, ci chiar daca a gresit, alearga tot catre Dumnezeu.nu pot sa spun decat ".. sa se bucure si sa se inveseleasca in Tine toti cei ce Te cauta!!...marit sa fie Domnul!!"(Psalmul 40:16)
Nu stiu cat a fost perseverenta lui David si cat a fost Harul lui Dumnezeu (ma refer ca proportii). Dar cert e ca ambele au lucrat. E adevarat, Dumnezeu are asteptari de la oameni. Dar inca nu ma pot pronunta daca Dumnezeu asteapta de la noi sa facem ceva sau doar sa acceptam prin credinta ceea ce El face pentru noi.
Sanatate, Anonimule!
"...oricine ai fi, oricât de jos sau de sus pe scara socială, oricât de strânsă ar fi relaţia ta cu Dumnezeu, atât timp cât trăieşti ca om pe acest pământ ai nevoie de ajutorul şi izbăvirea lui Dumnezeu."
"Singura ta speranţă e în promptitudinea cu care Dumnezeu îşi duce la îndeplinire promisiunile."
Înviorător de adevărat! Si mă duce cu gândul la versetul Psalmului 147: 'Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunatatea Lui'(v. 11). :)
Trimiteți un comentariu