Ne aşteaptă

„I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul.

Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba.

Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M-ai asculta!

Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!"

(Domnul Dumnezeu către poporul Israel, Psalm 81 vers. 6-9)

Nu este nici un om care să poată susţine că a făcut primul pas către Dumnezeu din proprie iniţiativă. Cu toţii am beneficiat mai întâi de binecuvântările lui. Aşa face Dumnezeu, în bunătatea şi dragostea Lui. Harul Lui se revarsă peste noi în fiecare zi, prin ceea ce noi numim lucruri bune şi lucruri rele. O, de ar vedea oamenii bunătatea lui Dumnezeu!

Există un lucru pe care îl putem face pentru a ne arăta mulţumirea faţă de acest Dumnezeu. Haideţi să ne închinăm Lui şi numai Lui. El singur merită asta şi cere numai asta de la noi. El e Tatăl şi Stăpânul, Domnul.

Bună dimineaţa!

300 - Arta Războiului

"Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă ca să sune, şi au strigat: Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!"

(Samuel, Judecători cap. 7 vers. 20)

Nu mi se pare normal, dar e genial. Felul în care evreii au provocat panică între madianiţi a fost ceva deosebit. Acum, că vedem felul de luptă pe care l-a ales Dumnezeu pentru ei, devine aşa de logică şi sortarea oamenilor. E de înţeles. Pentru ce să fi luptat zeci de mii de oameni? Ce să fi făcut? Într-o bătălie normală, o armată de amatori naţionalişti nu ar fi avut sorţi de izbândă. Dar Valea Isreel stă ca mărturie despre minunatul fel de lucru al lui Dumnezeu.

Poate că nişte luptători iscusiţi cum au fost spartanii s-ar fi alertat de posibilitatea de a-i înfrânge pe madianiţi în felul acesta. Dar nişte oameni obişnuiţi? Nişte ciobani şi câţiva agricultori? Oameni total neexperimentaţi în război. Nu cred că s-ar fi gândit la aşa ceva. Şi chiar dacă ideea ar fi apărut între ei cred că ar fi fost prea speriaţi să o ducă la capăt. Spun asta pentru că văd aşa ceva ori de câte ori nişte neiniţiaţi se adună să facă ceva serios împreună. Tot timpul aleg calea cea mai bătătorită. Ce-i sigur e sigur!

Profesioniştii, în schimb ... profesioniştii noştri, spartanii, au luptat bine. Istoria confirmă asta şi le cântă laudele. Monumente stau ridicate pe tărâmurile elene în cinstea vitejiei şi a geniului lor. 20 000 de soldaţi persani au căzut răpuşi la Termopile. Eu cred că sunt foarte mulţi. Au fost 7 zile de bătălie. O medie de aproape 3000 de oameni zilnic. De zece ori mai mulţi luptători decât a avut Leonidas la dispoziţie. Dacă nu ar fi fost trădaţi poate că l-ar fi îndepărtat pe Xerxe definitiv. Dar le-a scăpat detaliul acesta, ca să spun aşa.

Aici e frumuseţea lucrului făcut de Dumnezeu. E perfect. Nu are nici o scăpare. Planurile lui Dumnezeu sunt făcute luând în considerare întreaga axă a timpului, tot ceea ce poate afecta lucrul în cauză. De aceea e bine ca atunci când mâna Lui se întinde înspre noi, să o apucăm. Cu toţii ştim că trebuie să căutăm sfatul Domnului în viaţă. Şi nu vreau să dezbat că nu facem asta şi că pierdem mult. Vreau doar să înţelegem că atunci când, în mod neaşteptat, Dumnezeu ne propune ceva, cel mai înţelept lucru e să facem, în detaliu, totul după instrucţiunile Lui. Lăudat să fie Domnul prin alegerile şi ascultarea noastră! Slava Lui să se ridice mai sus de toate lucrurile şi de toţi dumnezeii pământului!

E minunat!

Cam asta am vrut eu să învăţăm de la cei 300. Că succesul nu depinde nici de starea în care ne aflăm, nici de resursele de care dispunem. Nici măcar de felul în care plănuim să luptăm. Succesul depinde de Dumnezeu. Interesul Lui e ca slava Lui să se vadă în toate. Pentru asta am fost creaţi. Pentru asta trebuie să trăim. E cel mai înţelept lucru, să ne punem de partea lui Dumnezeu. Slavă Lui!

Bună dimineaţa!

Cei 300 priviţi în faţă

„Cu cei trei sute de oameni care au limpăit, vă voi mântui, şi voi da pe Madian în mâinile tale."

(Domnul Dumnezeu către Ghedeon, Judecători cap. 7 vers. 7)

Cine limpăie apa? Fascinant lucru. 10 000 mii de oameni coboară la râu să bea apă. 300 dintre ei beau apă în acelaşi fel în care ar bea un câine. Şi Dumnezeu spune: cei 300 rămân!

De cealaltă parte, spartanii fac o altfel de selecţie. Leonidas alege să ia cu el pe cei mai viteji şi curajoşi 300 de soldaţi ai săi. E clar că oamenii care au pornit la luptă împreună cu el au mai participat la cel puţin un război sau au avut parte de antrenament specific. Soarta întregii peninsule greceşti depinde de ei. Aşa că oamenii sunt aleşi la mustaţă.

De ce fac aceste comparaţii? Nu vreau să spun în nici un fel că Ghedeon a procedat bine şi Leonidas nu. Situaţiile sunt atât de diferite încât nu cred că e sănătos să le punem în antiteză. Dar aş vrea să se vadă foarte bine felul de lucru al lui Dumnezeu. El nu numai că merită, încă de la început, să primească toată gloria, dar şi face în aşa fel încât slava Lui să nu poată să fie umbrită de nimic. Nici un ingredient omenesc, nimic adăugat. Totul e bio, fără pesticide, fără îngrăşăminte chimice.

300 de oameni ciudaţi conduşi de unul şters, fără antecedente glorioase. Apoi 300 de luptători veritabili conduşi de un rege tare şi neînfricat. Dacă i-am pune pe toţi să se înfrunte într-o bătălie, cine ar cîştiga? Omeneşte cunoaştem răspunsul. Dar adevăratul lucru care ar trebui să ne întrebăm e ce interes are Dumnezeu în situaţia aceasta? Pentru că numai aşa poţi afla cine are cu adevărat avantaj.

Aşa au stat lucrurile şi în Valea Isreel. La Termopile a fost la fel. Interesele lui Dumnezeu prevalează, indiferent de logica situaţiei respective. Nimic nu-I poate răpi gloria. Nimic nu-L poate opri să şi-o manifeste. Credincios sau nu, eşti sub imperiul intereselor lui Dumnezeu. Aici e ringul în care ne învârtim. Miracolele care se întâmplă sunt de domeniul normalului pentru El. Pentru că interesul lui e ca gloria Sa să prevaleze. Şi va face tot ceea ce omeneşte e ilogic să se întâmple.

Tocmai de asta, oriunde există o imperfecţiune există şi probabilitatea de a se produce un miracol. O victorie nesperată, o turnură cel puţin interesantă în mersul normal al lumii.

Bună dimineaţa!

P.S. Mâine continuăm cu metode de luptă.