Episodul al II-lea. Fericirile

II.1. Introducere

Ce este fericirea? Iată o întrebare care nu acceptă un răspuns grăbit. Fericirea este o stare de împlinire totală? Cum se poate aşa ceva, până la urmă? Sfântul Gregorie de Nisa spune despre fericire că este posesia tuturor lucrurilor despre care se ştie că sunt bune şi că din această stare nu lipseşte nimic ce ar putea fi dorit într-un mod curat, inocent. Ca să înţelegem mai bine conceptul de fericire, poate ar fi bine să ne uităm puţin la antonimul lui: suferinţă sau chin. A suferi înseamnă să fi îndurerat fără voia ta. Contrastul între cele două stări este mare, dar putem observa că atât fericirea cât şi suferinţa sunt stări perfecte. Extreme pure. Ceea ce găsim la mijlocul lor este o mixtură ciudată de care au parte toţi oamenii. Tânjim după fericire, însă alegerile pe care le facem ne contrazic uneori. Apoi mai sunt situaţiile în care simţim chiar suferinţa pură. Între aceste locuri ne trăim vieţile.

În acest context sunt menite a fi privite şi fericirile din predica lui Cristos. Dumnezeul nostru bun a venit ca să ne ofere o ieşire din starea de suferinţă. Dar iată cât de ciudate sunt căile lui către fericire! Până şi astăzi, deşi textul ne este atât de familiar, Fericirile îşi păstrează caracterul de buturugă mică. Ele răstoarnă valorile morale ale lumii în care trăim prin simplul fapt că le împinge la extrem. Nu vreau să intrăm într-o discuţie în care să dezbatem până unde ar trebui să punem în aplicare cuvintele Mântuitorului. Am descoperit că sunt cel puţin douăsprezece puncte de vedere diferite cu privire la acest lucru. Pe parcursul curgerii timpului, teologi din toată lumea creştină s-au străduit să afle ce a vrut, de fapt, să spună Cristos prin cuvintele acestea. Şi nu au ajuns la consens. Dar cert este faptul că Fericirile descriu un mod de viaţă ideal către care ar trebui să tânjim cu toţii. Acum ne străduim şi ne căznim. Ne este greu, uneori foarte greu. Dar nu va fi aşa veşnic.

Dacă ar fi să păstrăm comparaţia dintre Isus şi Moise, dintre Legea Vechiului Testament şi cea nouă, fericirile ar fi corespondentul sau completarea, desăvârşirea celor zece porunci. Iată cum, din nou, Marele Învăţător ne arată o cale nespus mai bună (1 Cor. 12: 31). Pentru că suntem atât de obişnuiţi cu textul biblic trecem foarte uşor peste înţelesul lui real. Dar dacă încercăm să pătrundem în învăţătura cristică suntem “condamnaţi” să luptăm pentru atingerea perfecţiunii. Ieşim din vremurile de neştiinţă (Fapt. Ap. 17: 30). Aşa că vă recomand să citiţi rândurile următoare cu deplină responsabilitate, la fel cum şi eu încerc să le scriu.

II.2. Cei săraci în duh

“Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”

(Matei 5: 3)

Sărac în duh înseamnă să fi smerit, umil. Smerenia este starea în care realizezi că toate darurile şi binecuvântările tale au venit prin harul lui Dumnezeu. Sărăcia în duh înseamnă, deci, să fi complet gol şi deshis pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Haideţi să ne comparăm cu un pahar. Dacă suntem goi înseamnă că tot ceea ce e mândrie e dat deja afară. Suntem, deci, gata pentru a fi umpluţi cu altceva. Mai mult decât atât, goliciunea interioară aduce după sine lipsa oricărui scop omenesc, firesc. Absenţa unor astfel de strădanii înseamnă prezenţa unei păci lăuntrice inegalabilă. Devenim, în acest fel, disponibili pentru a împlini Voia lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, lipsa smereniei înseamnă, fără echivoc, mândrie. Iar mândria aduce după sine ura şi dorinţa de răzbunare, mai ales atunci când ne simţim adânc ofensaţi. Dacă fiecare om ar fi smerit şi sărac în duhul cu siguranţă că nu ar exista lupte sau războaie.

Împărăţia cerurilor aparţine celor săraci în duh, celor smeriţi şi orientaţi către binele celorlalţi oameni. Dar ce-i de făcut? Să ne lăsăm călcaţi în picioare de oamenii “bogaţi” în duh? Să nu ripostăm, să nu ne opunem nedreptăţilor? Vă las pe voi să judecaţi. Eu o voi face în dreptul meu. Dumnezeu să ne dea putere şi înţelepciune să facem alegerile corecte, să ne smerim după cum şi El s-a smerit.

“Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi.”

(Isaia 53: 3, 4, 5)

Constituţia Împărăţiei – Legea Noului Testament

Episodul I. Expoziţiunea

Toate statele lumii se guvernează după o lege fundamentală. Această lege poartă numele de Constituţie pentru că ea pune fundaţia construcţiei statale. Prevederile ei determină prevederile tuturor celorlalte legi care vor ajuta la guvernarea problemelor interne şi externe ale statului în cauză. Împărăţia lui Dumnezeu nu face excepţie de la acest fel de guvernare. De fapt, mai corect ar fi să spunem că înţelepciunea divină a fost cea care i-a călăuzit pe oameni să adopte astfel de metode pentru a-şi regla ritmul vieţii. Un exemplu foarte clar în acest sens este Psalmul 119. Fiecare verset al acestui psalm face referire la Legea Domnului sau la un concept foarte strâns înrudit cu aceasta şi la importanţa acestor lucruri în viaţa unui om.

Pentru creştinii de pretutindeni, Constituţia Împărăţiei lui Dumnezeu este formulată de către Isus Cristos în predica Sa de pe muntele învecinat Mării Galileii. Cel mai cunoscut text care cuprinde Predica de pe Munte este cel din Matei, capitolele 5, 6 şi 7. Pasaje similare se găsesc şi în celelalte evanghelii, dar textul din Matei este unul de referinţă datorită structurării sale.

Ca şi crestini practicanţi cred că este foarte potrivit să căutăm învăţătură in cuvintele Mântuitorului nostru. Deşi cred cu tărie că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi ne este de folos (2 Tim. 3: 16), învăţăturile venite direct din gura lui Isus Cristos îmi par mai pline de sevă şi de adevăr decât oricare altele. Felul Lui de vorbire, perfecţiunea trăirii şi compasiunea Sa infinită faţă de noi sunt motivele pentru care iubesc cuvintele Sale mai mult decât oricare altele din Biblie.

Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.

Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe [...]

(Evanghelia după Matei, cap. 5 vers. 1, 2)

Aceasta este introducerea în atmosfera zilei pe care Matei o face pentru noi. După o zi în care Isus i-a învăţat pe oameni despre Împărăţia Cerurilor şi despre nevoia lor de pocăinţă, vindecând totodată bolnavii şi îndrăciţii care se apropiau de El, Domnul nostru ne consideră pregătiţi să ne ofere noile standarde de trăire.

Cei mai mulţi comentatori biblici văd în faptul că Isus a urcat pe un munte ca să predice semnul că avea să reproducă situaţia vechi testamentală în care Moise a proclamat Decalonul de pe Muntele Sinai. Acesta este un detaliu extrem de important pentru creştini, mai ales că în acelaşi context Domnul Isus spunea că nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească (Matei 5: 17). Moise este omul prin care Dumnezeu a revelat Legea Vechiului Testament, vechea Constituţie dacă vreţi. Isus, cu mult mai mare decât Moise, vine şi urcă într-un mod simbolic pe un alt munte de unde ne revelează noua Lege. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-L ştim cu privire la Constituţia Împărăţiei: Isus Cristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Creatorul şi Păstrătorul Adevărului şi al tuturor lucrurilor perfecte, ne dă aceste cuvinte de înţelepciune pentru a ne arăta o nouă cale. Una cu mult mai bună decât cea veche, dovedită deja a fi prea sus pentru ca omul să o poată urma.

Un al doilea detaliu, important şi el, este poziţia pe care Isus a luat-o în timpul predicii Sale. A şezut jos. Acest fel de a vorbi este unul deosebit pentru perioada de atunci. Predicatorii nu stăteau niciodată jos atunci când îşi aducea mesajele. Ei rămâneau în picioare, uneori chiar se urcau pe ceva mai înalt pentru a putea fi văzuţi şi auziţi de mulţime. Chiar şi Isus a practicat acest fel de vorbire de multe ori. Vorbitul stând jos se practica de către rabini atunci când îi învăţau pe ucenicii lor. Iată de aici şi caracterul vorbirii Sale: mai mult decât o predică, cuvintele lui Isus sunt o învăţătură pe care orice om care spune despre sine că este un urmaş al lui Cristos o va asimila şi o va pune în practică.

Iată ce bogăţie mare ne stă în faţă in zilele care urmează: să-L cunoaştem pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui (Filipeni 3: 10). În faţa lucrurilor pe care le-am descoperit astazi îmi doresc să putem spune cu toţii că suntem recunoscători pentru Noul Legământ pe care Isus ni l-a adus, pentru perfecţiunea lucrării Lui şi pentru grija cu care ne-a învăţat tot ce trebuie să ştim. El nu a renunţat la omenire atunci când a văzut că nu am fost în stare să ascultăm de Moise, ci a venit cu o autoritate şi o înţelepciune infinit mai mari şi a stat de vorbă cu noi aşa cum stă un maestru cu ucenicii lui, căutând să ne înveţe toate secretele vieţii cu El.

Bună dimineaţa!

Revenire

Dupa cum ati observat blogul nu a mai fost scris de ceva vreme deja. Iata motivele:

In primul rand frecventa la care trebuie scris e peste puterile mele de acum. Nu ca nu ar fi disponibil cate un cuvant in fiecare zi, dar un cuvant inspirat si plin de intelepciune nu iasa in productie de serie. Biblia trebuie rumegata, traita, abia apoi impartasita.

Apoi imi doresc o directie mai larga a lui. Am observat din statisticile de trafic ca oamenii care citesc acest blog sunt imprastiati pe 3 sferturi de glob. Si e minunat. Dar aceasta perspectiva m-a facut sa ma gandesc ca o comunitate atat de larga are nevoie de o mai mare varietate in continut. Mi-ar placea ca fiecare dintre voi sa contribuiti la blog. Pentru ca acest lucru sa fie posibil e nevoie de o comunicare mai stransa cu voi. Asa ca daca aveti ganduri care pot fi de ajutor tuturor, idei sau sugestii va rog sa mi le comunicati. Cititi primele doua postari din sectiunea Administrative si haideti sa colaboram. Mi-ar placea mult sa va simt mai aproape in lucrarea asta.

Blogul va fi mutat in decursul anului acesta pe un alt site, dar voi anunta din timp momentul producerii evenimentului. Singura mea dorinta ar fi ca atunci cand o sa se intample acest lucru sa putem avea ceva frumos in fata. O comunitate larga de crestini care se trezesc cu Dumnezeu in gand in fiecare dimineata si care cauta invatatura proaspata si folositoare la fel de des.

Comentati, scrieti, sugerati, criticati. Totul pentru Imparatia lui Dumnezeu!

Domnul sa va binecuvinteze!

P.S. Maine vom incepe o serie intitulata Constitutia Imparatiei - Legea Noului Testament. Astept colaborarea voastra.